Poate nu simți nimic când pleci genunchii
Și iarăși inima ți s-a-mpietrit
Din nou ajuns-ai să trăiești în dubii,
Iar ai căzut, iarăși te-ai îndoit...

Cauți adăpost pe vreme de furtună
Și nu mai știi unde să mergi și ce să crezi,
Iar când în mintea ta toate se-adună
Simți că mai ai puțin și explodezi...

Dar Eu pe tine te-am creat anume
Pentru a Mea Împărăție
Eu nu te uit, te chem pe Nume,
Căci vreau să-Mi fii o mărturie vie!

Trecut-a multă vreme de când vina
Ți-am luat pe-al Meu grumaz și te-am eliberat,
Dar tu tot zaci sub o povară ne-nțeleasă...
Copilul Meu, nu mai fi trist: Eu te-am iertat!

Nu-ți mai rosti în minte-al tău trecut
Ce te zdrobește fără încetare...
Căci cel rău vrea mereu să-ți spună ce-ai făcut
Dar tu adu-ți aminte: Eu ți-am oferit iertare!

Și oricând inima te doare și suspină
Chiar făr' să vrei, din goana după fericire
Nu te mai teme: vino în a Mea lumină!
Numai sub ale Mele aripi vei găsi iubire.